Tehnici de scris pentru o viață mai simplă

Urăsc listele magice în trei pași. Când mi-a venit ideea să scriu articolul ăsta, nu am putut să o sufăr. Da, știu, nu mă obligă nimeni să scriu, că ăsta e blog personal, dar știți piticii ăia de pe creier care pun presiune pe tine să bifezi lucruri pe o listă autoimpusă? They’re here. 

Scrisul e un proces organic, e personal. Și urăsc rețelele care te învață cum să scrii pornind de la un șablon sau de la un avatar. Pentru mine e clar că astfel de liste nu sunt făcute să te învețe să scrii. Sunt făcute să te învețe să-ți manipulezi ideile, dându-le o formă oarecum previzibilă. 

Scrisul vine cu o structură a lui, e drept. Dar cele mai bune texte sunt haotice și cu multiple identități: ca o hartă a minții scriitorului în momentul în care își formula ideea. 

Pe scurt, îmi place scrisul crud.

Și atunci, de ce să scriu un articol despre tehnici de scris? 

Uite că am învățat totuși că ai nevoie să bifezi niște lucruri când scrii. Și ai nevoie de lista asta cu cele câteva lucruri de bifat, pe care să o reții și să o internalizezi ca să te asiguri că ai dus mai departe exact mesajul pe care îl aveai tu în minte și nu altceva. 

Pentru că mintea noastră haotică uită detalii atunci când spune o poveste. Dar dacă vrei să scrii una, trebuie măcar să te asiguri că ai informația importantă care să dea contur poveștii tale. 

Nu le-am inventat eu. Ba chiar de unele nici nu știam până recent, căci învățăm constant, nu?

Am aflat de ele de la Jacqui Banaszynski și le dau și eu mai departe. 

1. Clarifică-ți scopul și audiența

Ce, cui și de ce scrii. Dacă te eschivezi când încerci să răspunzi la vreuna dintre aceste întrebări, înseamnă că încă nu ar trebui să-ți pui ideea în scris. Păstreaz-o în notițe și adună informații ca să poți să-i dai o formă. În final, trebuie să-ți fie ție clar ce scrii, care este unghiul din care abordezi problema, către ce obiectiv țintești și cui îi povestești ideea. 

2. Lasă ego-ul deoparte

Poveștile tind să prindă o formă independentă de autor, indiferent de natura lor. Oricât de personală ar fi povestea scrisă, ea trebuie să trezească ceva în cititor, nu să îndeplinească vreo dorință vanitoasă a celui care o scrie.

3. Good stories are relatable.

Poveștile bune vorbesc cititorului. Poveștile bune includ unghiuri care pot fi ușor aplicabile oricărui cititor, indiferent de experiențele sale în viață. Vorbesc aici despre valori și lupte universale, ambiții și intenții împământenite în colectivul general al lumii. 

4. Bifează lista celor 5 W: who, what, when, where, why

Vorbitorii de engleză învață structura asta de mici, în clasele primare, când scriu și ei primele compuneri despre vacanța de vară la bunici. La noi, apare mai rar în schemă, dar dacă te-ai întâlnit măcar de câteva ori cu scrisul, probabil că ai auzit cel puțin o dată de cei cinci W. Un truc simplu – nu șablon – care te ține conectat la povestea pe care o scrii și te ajută să transmiți tot ce e nevoie să transmiți prin scris: cine este personajul nostru din poveste (who), ce se întâmplă sau care e acțiunea poveștii (what), când se întâmplă sau care este cadrul temporal al poveștii (when), unde se întâmplă povestea sau setting the scene (where) și cel mai important W uitat de multe ori în scris, de ce-ul poveștii noastre (why).

Și acum revin la ideea inițială. Nu ai nevoie de prompts, ghiduri stricte, structuri imuabile, avataruri standard sau trucuri magice pentru a scrie o poveste bună. Procesul tău de scris va varia negreșit, dar în esență, la finalul unei povești bine scrise, vei descoperi că ai trecut prin vreo 6 pași de scriere, de la idee și până la text final editat, fie că ai fost sau nu conștient de asta: conceperea ideii, research, focus, organize, draft, edit.

Jacqui numea acești pași the blueprint of writing, iar mie mi se pare cel mai potrivit termen. Și am descoperit că treceam prin cele 6 etape și fără să vreau, organic, neplanificat. Așa că te invit să scrii cu încredere, chiar și fără structuri clasice – doar cu sinceritate.